Statiunea de cercetare

Statiunea a luat fiinta in anul 1936 sub denumirea de Statiunea Oenologica Dragasani, ca unitate a Ministerului Agriculturii si Domeniilor.
In anul 1940, Statiunea s-a unit cu Pepiniera viticola Dragasani (infiintata in anul 1897), sub denumirea de Statiunea Experimentala de Viticultura si Oenologie Dragasani.

In perioada 1944-1957, unitatea a funcionat sub denumirea de Statiunea Experimentala Viticola dragasani, fiind sobordonata ICAR,  iar unitatea a fost, cordonata de ICDVV Valea Calugareasca.
In intervalul 1971- 2001 unitatea a functionat cu denumirea de Statiunea de Cercetare si Productie Viti Vinicola Dragasani, iar din anul 2002, unitatea a primit denumirea de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Dragasani.Zona de influenta: Judetele :Valcea , Gorj, Mehedinti , Dolj, Olt.

Pepiniera si Staiunea Viticola Dragasani au fost create in scopul reconstructiei postfiloxerice a viticulturii si dezvoltarii ei stiintifice din romania, in general si din zona coliniara a Olteniei, in special.
Pepiniera viticola de stat Dragsasani avand ca ctitor marele viticultor si ampelograf Ghe.Nicoleanu a luat fiinta in anul 1896, Statiunea de Cercetari Viticole Dragasani avand ca si ctitori profesorii Gheorghe Ionescu Sisesti, I.C.Teodorescu si Gherasim Constantinescu, a luat fiinta in anul 1936.

Prin adresa nr.31 din 14 mai 1940, Pepiniera Dragsani si Staiunea Oenologica Dragasani se contopesc sub denumirea de Statiunea Experimentala de Viticultura Si Enologie Dragasani, aflata in subordinea ICAR.S uprafata initiala a fost de 148 ha.
La 14 septembrie 1943, in prezenta personalitatilor vremii,  avea loc la Dragasani inaugurarea localului vechi al celei dintai Statiuni viticole din tara.
Se spune si se facea atunci urarea, de ctare Prof. Gheorghe Ionescu Sisesti, ca Director ICAR ,,Inauguram astazi prima Statiune viticola moderna a Romaniei, in frumosul plai al Dragasanilor, asa de bogat in amintiri, asa de strans legat de vicistidinile istoriei noastre. fiind creata in mijlocul podgoriei institutia de baza, de care ea are cea mai amre si cea mai urgenta nevoie. Fiecare aceasta institutie sa fie legata de o noua etapa de progres si de prosperitate pentru podgoria Dragasani.”

Evenimente-reper
1. Inaugurarea sediului vechi al Statiunii Dragasani -14 septembire 1943, in prezenta unor ilustre personalitati stiintifice.
2. Donatia efectuata de catre I.C.Teodorescu, parintele viticulturii romanesti, a bibliotecii personale Staiunii Dragasani, in anul 1944 de catre Prof.Ionel Constantinescu, donatia unbei parti din Biblioteca lui Gherasim Constantinescu, in anul 1992.
3. Aniversarea in toamna anului 1986 a semicenterarului Statiunii Dragasani, prilej cu care a fost elaborat Volumul Omagial, realizarea de catre Sahiafilm a filmului documentar ,,Toast” de 30 minute si realizarea unei videocasete cu acelasi subiect.
4. Statiunea Dragsani a fost gazda participantilor la cursurile FAO pentru tarile viticole din Bazinul Mediterarean estic la vizita de documentare efectuata, in toamna anului 1965.
5.Statiunea Dragsani a fost gazda participantilor la lucrarile Congoresului al XII-lea OIV la Bucuresti, la vizita de studiu efectuata in toamna anului 1968, moment care a coincis cu inaugurarea sediului nou al unitatii.
6. Au consemnat in ,,Cartea de Aur” a Statiunii Dragsani , cu prilejul vizitelor FAO si OIV personalitati marcante ale viticulturii mondiale: R.Protin, E.Asensio Villa, JBranas , D.Boubals, E.Bovay, P.Jaulmes, M.Pouget, W.Gartel, J.Katona, Em.Raicov, A.J.Winkler ,H.Olmo , care unanimitate au adus eologii activitatii de cercetare si calitatii ireprosabile a strugurilor si vinurilor.

Dragasani  este cea mai veche, mai reputata si mai importanta podgorie a Olteniei, precum sunt astazi Dealul  Mare pentru Muntenia si Odobeste pentru Moldova. In trecut aceasta era podgoria voevoda a Banilor Olteniei, precum Targovistea a fost Domnitorilor Basarabi si Cotnarii a lui Stefan cel Mare.
Intr-un spatiu relativ restrans regiunea Dragasani se extinde mai mult spre Vest si spre Nord de orasul Dragasani si se compune din mai multe plaiuri: De o parte Dealul Oltului, Dragasani, Calina, Prundenio, Zevideni, Orlesti si Scundu; Peste deal spre Apus: Sutesti , Verdea si Mitrofani: Peste inca un deal, mai la Apus: Creteni, Nemolu, Aninoasa si Olteaca.
Viile s-au intins inca si mai departe in alte localitati, desvoltandu-se intr-un numar de 45 comune total. Samburul principal il constituie insa primul grup al plaiurilor amintite.
Ca o anexa purtand caractere in total asemanatoare, se citeaza „Plaiul de la Samburesti” de pe malul stang al Oltului, care produce vinuri renumite prin armonia, tinuta si finetea lor.
In legatura cu aceasta diferentiere intre viile de coasta si cele de pe vale, s-a exprimat intr-un mod cu totul fericit D-l Misu Filipescu din Dragasani, la „Congresul Viticol” tinut in Bucuresti  in anul 1924 spunand:  „Vrem ca lumea sa pretuiasca si sa bea vin numai de unde canta pitulicea, iar nu de unde oracae broasca”.
Din numeroasele documemte ale timpului se vede ca podgoria Dragasani era vestita inca cu 400 ani inainte. Printre alte proprietati figurau viile Banului Buzescu, Banului Ghica, Clucereasa etc. Principii Bibescu si Stirbey ca si multe alte vechi familii au posedat de asemeni vii cu renume in plaiurile amintite.
Cea dintai vie americana altoita care s-a plantat in Dragsani a fost cea de la Baratia, realizata in anul 1895, de D-tru Gh.Simulescu, din indemnul lui Ioan C. Bratianu, care i-a adus si cateva pulverizatoare (Vermorel) pentru stropitul contra manei, dupa ce facusera dovada la Florica(Muscel) ca dau bun rezultate.
In trecut vinurile Dragasani provenind din plaiurile cu renume, isi aveau mai bine definit specificul lor, gratie faptului ca proprietarii mari se ingrijeau sa planteze numai varietati alese fixandu-si locul de vie pe plantele cele mai calduroase, bine expuse, multumindu-se cu o recolta mica dar cu totul superioara.
Sub acest raport ampelograful francez J.Roy Chevier, vorbind  despre podgoriile din trecut ale tarii noastre, precizeaza: „Aici posedau vii de frunte domitorii, boermiea si manastirile, facnd vinuri bune de lux, pentru masa si pentru export”. Multi dintre calatorii streini cari au vizitat Principatele Romane in timpuile vechi scriindu-si memoriiile nu au uitat sa ne lase insemnari si despre vestitele vinuri romanesti de atunci.
Carra mentioneaza ca, in primul rand vinurile de Odobesti si de Piatra (Dragasani), sunt cele mai bune.
„Neugebauer, la 1854 facand o descriere a Moldovei si Valahiei , aminteste printre localitatile mai cunoscute in productia vinurilor:Cotnari, Odobesti si Dragasani, a caror vinuri merita buna lor reputatie, Cu aceasta ocazie comparand pe romani cu germanii si mai cu seama cu polonii, afla ca la noi sunt mai putini betivi ”
J.Roy Chevrier, deasemeni precizeaza: „Vinul de Cramposie din Dragasani, a fost incercat pentru sampanizare la Stuttgart de catre N.Benger, dand cele mai fericite rezultate”
Vinurile acestea au fost premiate in Franta, unde chimistul german Dr.C.Bischof, membru al juriului numit de Stat, analizandu-le le-a calificat astfel:
„Vinul alb romanesc este un vin normal, excelent, care trebue considerat ca un vin curat, natural . Vinul rosu, se arata in toate normele esentiale ale analizei de aceeas calitate ca si vinurile rosii franceze, mai cu seama cu vinurile de Bordeaux, si cu vinurile rosii cele mai bune. Aceasta sitre -adaoga revista- poate sa ne bucure pe toti si sa confirme faptul ca, in ce priveste calitatea vinurilor noaste acesta  a fost si este excelenta ”
Dar insusirile vinurilor de Dragasani au mai putut fi apreciate din nou cu ocazia Expozitii Universale de la Paris , din anul 1900 cand au primit medalii urmatoarele probe locale:
1. I.C.Bratianu: vinuri albe, rosi si tamaioase din recoltele 1886 si 1889;
2. M.C.Danaricu: Tamaioasa si vin alb de Dragasani, recolta 1890 si 1896 ;
3.Marc.Oceanu : Vin alb din 1879, 1883, 1890, 1891 si 1896 vin rosu din 1887 vin tamaios din 1891 si vin rosu din 1896
4. C.Herascu Tamaioasa de Dragasani si vin alb 1890 si 1896.

Cu astfel de vinuri a luat regretatul si vrednicul Iordache N.Ionescu medalia de aur in 1889 la Paris, in 1908 la Milano si 1912 la Gand.
Deasemenea, la expozitia si concursul de vinuri din Bordeaux din 1898 consulul francez Wilhelm Ardent a expus o serie de probe.
Numerosi calatori straini au consemnat in memoriile lor in urma trecerii prin Principatele Romane, despre virtuile vinurilor de Dragasani, care de mult trecusera granitele tarii, fiind comparate cu cele mai bune vinuri din lume.
Intodeauna la vinurile de la Dragasani s-au apreciat: echilibrul armonic, buchetul ales, spumozitatea lor si bogatia in glicerol care le face catifelate.

Este suficient sa amintim succesele obtinute de vinurile de la Dragasani cu ocazia Expozitiilor universaale de la Paris din anii 1867, 1889 , si 1900 ,expozitia de la Milano din 1098 si de la Gand din 1912, la care se adauga cele peste 200 de medalii obtinute de vinurile de la Dragasani in ultimele 2-3 decenii cu ocazia concursurilor nationale si internationale de la Montpellier, Ljubljana , Budapesta, Bratislava, Freiburg, Tbilisi, Sofia, Bucuresti.
Pierre Andrieux in „Le vin de France el d’adil curs ” Paris 1939, spunea ca „Vinul rosu este in onoare si numele sau de singe de taur-este legat de Dragasani, al carui pamint plin de putere si de caldura, conunica virtutile sale tufelor de vita”
Vinurile  obtinute in zona s-au impus inca din cele mai indepartate timpuri, prin dinversitatea lor, Pe linga ,,Turburelul de Dragasani” s-au obtinut vinuri de larg consum, dar si vinuri de calitatea superioara, apreciate de prof.J.Roger, expertul care a selectat vinurile pentru Expozitia de la Paris din 1937 care sesizase la Sauvignonul vechi  de Dragasani recolta 1924 ,,buchetul de migdale amare” si la Cabernet Sauvignon din recolta 1925 de la Simburesti culoarea rubinie si  ,,gustul de fructe de ienupar”

Compania de ,,inologhie”  Josef Condemin
Un negustor francez, Joseph Condemine, care exporta in Franta lemn de stejar pentru butoaie, s-a stabilit prin 1845-46 la Dragasani . Aici, la 4 martie 1849 a elaborat statutul unei societati anonime cu denumirea de „Compania de inologie”(oenologie) avand ca obiect ,,negotul cu vinuri ” pe teritoriul Tarii Romanesti cu sediul la Dragsani. Era prima incercare de industrializare a vinurilor din podgoria noastra, initiati de acest cunoscator care „30 de ani a negustorit” in Tara Romaneasca, a studiat  „in toata viata sa viile si vinurile si mai cu seama de 6 ani incoace vinurile de Dragasani: niciodara dansul (Codemine n.n.) n-a gustat vinuri asa pline de delicateta si gust ca acestea.”
Intre detinatorii de actiuni figurau domnitorul Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stribei, Boierii Ioan Filipinescu, Ioan Otetelisanu, Constantin Sutu, Bengescu si „alti mai multi frantuzi” intre care Labouret (casatori cu una din fiicele lui Condemine,Fairon).
Condemine avea  „toate cunostintele trebuincioase in gustarea vinurilor, in alegerea si cumpararea lor la vii , cum si a le da ingrijirea ceruta pentru buna lor pastrare”asa cum spunea el in raportul pe care il facea pentru infiintarea societatii. Si mai departe: „Tara Romaneasca, bogata in prea bune vii, producand prea bune vinuri , a fost lipsita pana acum de persoane cu cunostinta de mestesugul de-a face vinul …. d-a-i dezvolta toata calitatea de care este primitor . Pana acum dansa a fost tributara tarilor straine pentru productii cumparate cu un pret mare si adesea cu calitati de mijloc in vreme ce ea are in adevar, vinuri mai presus de toate acele…”

Si mai face o recomandare foarte utila producatorului de vin: „ … o mica recolta de vin este mai folositoare…. decat o recolta imbelsugata”